slow food sau?!

marti 11 august 2009 este inceputul sfarsitului. o vizita de curtoazie la d-l Super Doc. pare a se transforma in cosmarul vietii mele – sa fie oare din cauza ca tati s-a sustras elegant de la aceasta intalnire sau de la vocea ferma a pediatrului meu care imi impune un programul dur pe care va trebui sa-l respect cu sfintenie in cel mai scurt timp. acest raspuns nu cred ca-l voi afla vreodata insa imi dau seama ca voi intra intr-un episod in care e rost de plans. mami insa pare si mai afectata decat mine de cele auzite.

de ceea ce mi-a fost atat de frica timp de 6 luni si 5 zile s-a intamplat in cel mai groaznic mod posibil. ma asteptam eu ca incet, incet va trebui sa gust cate una alta din varietatea alimentelor care se gasesc in comertul socialist insa de la intelesul verbului a GUSTA (gust, vb. I. I. Tranz. și intranz. 1. A lua puțin dintr-o mâncare sau dintr-o băutură spre a le afla gustul. 2. A mânca sau a bea în cantități mici, spre a-și potoli (pentru puțin timp) foamea, setea sau pofta; p. gener. a mânca. II. Tranz. Fig. 1. A avea parte, a se bucura de ceva. 2. A prețui, a-i plăcea cuiva ceva. – Lat. gustare) si pana la a MANCA 3 mese pe zi si a renunta la titi aproape in intregime este cale lunga. eu imi imaginam acest proces de diversificare, cum le place unora sa-l numeasca, o cursa lunga prin care sa ma familiarizez incet cu diferitele gusturi – sa vad, sa miros, sa simt si apoi sa iau putin cate putin in gura pentru a simti si gustul iar in rest totul urma sa ramana neschimbat. insa lucrurile sunt foarte radicale. target-ul impus este ca intr-o saptamana sa manac mic dejun, pranz si cina (cot la cot cu mami si tati) si doar dimineata devreme si seara tarziu sa mai intre in discutie subiectul titi. inclusiv gustarica de noapte va trebui sa fie “case closed”, pentru ca, chipurile a-si putea avea probleme de insomnie cand voi fi mai mare daca continui sa ma mai trezesc noaptea.

deci, scurt pe doi am dat de dracu iar astazi este ziua in care incep sa-l cunosc mai bine.

conform planului trebuia sa incepem cu supa crema de legume la masa de pranz timp de 3 zile. apoi urma sa introducem si micul dejun cu pireu de fructe imbogatit cu biscuiti sau cu branza dulce si smantana. iar peste alte 3 zile cina cu brei-ul de cereale urma sa incheie acest delir culinar. in plus urmeaza sa primesc ca si un bonus, aderarea gratuita la “grupul manechinelor care beau apa plata fara lamaie”.

am insa noroc in mami careia i-a fost mila de mine si a considerat ca pentru inceput este mai usor sa debutez  in aceasta aventura cu un pireu de pere ca si o gustare intre mic dejun si pranz (2 mese principale la care, spre bucuria mea, am servit in continuare titi) decat cu un terci de morcovi, patrunjel, pastarnac, cartofi si ceapa, pe care nici un om mare nu l-ar manca cu placere.

cum necum si cu toata bunavointa celor din jur, astazi m-am eschivat (ne)elegant, reusind sa improsc jumatate din pireul de pere pe mine iar restul l-am scuipat pe mami si pe jos (spre disperarea lui tati care cred ca ma va trimite sa mananc la cantina sau la azil cu Bijoux daca voi mai face atata mizerie in casa 😉 ) insa maine nu stiu cum voi reusi sa mai scap de acest calvar numit mancare solida, care nu prea inteleg eu la ce imi foloseste.

ar fi atat de simplu si mai ales curat, ingrijit si elegant pentru toti ce-i implicati sa primesc titi pana pe la varsta de 18 ani, in acest fel nici eu nu ar trebui sa-mi stric reputatia de Feine Madame, si nici ai mei nu ar trebui sa se osteneasca cu preparat mancare degeaba si curatat ore in sir dupa mine.

in plus ar mai face si o economie semnificativa la scutece…    

Continue Reading

G55

doresc sa va reiterez faptul ca nu sunt implicata in politica. in nici un fel. oricum pentru cei care se dau cunoscatori de politica ar fi vorba despre G8 si nu despre G55. dar aici vorbim despre lucruri serioase. vorbim despre masini. masini serioase. acum ceva vreme vi-am marturisit ceva despre 0,5% din proprile-mi gene care, surprinzator, au trasaturi de offroad. se pare ca, pe vreme ce trece, realizez ca aceasta informatie este pertinenta. mostenire genetica bibicule. nu ma pot impotrivi si pace. mai mult, sunt proprietara unui G55 AMG nou-nout, pe care l-am primit de la MTV – Pimp My Ride. asa explica culorile putin mai neortodoxe.

am pregatit, deci, o mini iesire in teren. vreme frumoasa. indicele de confort termic nu depaseste pragul critic de 80. verific presiunea in anvelope, nivelul fluidelor, prezenta tuturor poneilor de sub capota si clacsonul. totul e ok si gata de lupta.

cuplez contactul si ascult nechezatul. apoi fara nici o introducere, accelerez pana la momentul in care tati abuzeaza de toti centimetrii lui ca sa ma opreasca cu buricele degetelor inainte de a parcurge intregul Golden Gate de la noi din curte. marsarier si plecare in tromba. cainii sunt disperati de zgomotul motorului, pasarile zboara care cum, iarba scrasneste sub anvelopele performante iar vantul imi zburleste, adica NU…

uliuc, vant puternic… coafura rezista.

ajung in zona acului de par la care se vede performanta pilotului si reusesc sa castig inca doua zecimi la intoarcerea cu frana de mana. incerc sa ma opresc pentru o mini sedinta foto. si pentru ca aceasta masinarie are o putere incredibila ceva trebuie sa o opreasca. undeva in pozele 10 si 11 se observa si BAS-ul (Brake Assist System) in plina actiune. locul pentru sedinta foto nu este ales intamplator. veti deslusi in poze un model mai vechi, un 300 GE aflat la sfarsit de cariera, dar inca in stare buna de functionare. nu are rost sa ma lansez in comparatii dar nu doresc sa trec mai departe fara a va face atenti la diferenta de garda la sol dintre cele doua agregate. e clar de ce am ales G55 AMG.

trec linia de sosire cu un avans considerabil fata de urmatorul clasat, jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop urmat indeaproape de Aleodor Imparat si de tati. carul de transmisie si echipa de fotografi ne-au urmat la mare distanta.

si pentru ca astazi este o zi speciala doresc sa inchin aceasta victorie unui om special. 

asa ca… nasule, da tie, onorabile domn Iugulescu, iti urez un La Multi Ani mare cat bolidul meu. te pup dulce si, abia astept sa te fac o tura.

prietenii stiu de ce.

Continue Reading

.-.. .- — ..- .-.. – .. .- -. ..

dedicatie pentru acei curiosi care cred ca am luat-o pe ulei. in paranteza fie spus: jiglerele imi functioneaza in parametrii nominali si pamantul se afla inca pe orbita. cel putin dupa ultimele informatii. totul e foarte simplu: Omi a implinit astazi 55 de ani. un sincer si calduros La Multi Ani! si pentru ca, din motive independente mie, tati nu mi-a instalat soft-ul cu cuvintele pentru placa audio, nefiind deci familiarizata cu vorbitul, am transmis urarea in codul Morse.

Continue Reading

P.P.N.

aceasta este fata mea standard. fata standard de privit cum se infrupta mami si tati dintrun PePeNe. poate, cu timpul, ma voi inscrie la un curs de reconversie profesionala si voi renunta la lactate, ca sa devin in cele din urma un adevarat omnivor. pana atunci insa… te iubesc mami.

Continue Reading

A.P.A.

ati putea crede ca vorbim de Asociatia Pampalailor Anonimi. cred ca existenta unei astfel de asociatii este o idee buna si merita tratata ca atare. poate intr-o buna zi ma voi alatura celor care o sustin. pentru ca, in general pampalaii au nevoie de ajutor.

imi pare rau sa va contrazic din nou, dar o voi face cu multa placere, daca ati interpretat in acest mod titlul. desi am depasit cu putin granita celor 7kg si, desi nu ma urmaresc carbohidratii, pot spune ca am intrat in rand cu lumea in saptamana ce a trecut.

pe scurt am invatat rasucirile din pat, adica de pe spate pe burtica, si desi pare mai usor, inca mai lucrez la reciproca. incep sa fac primele miscari taras, cam 5-6cm. daca o sa reusesc sa-mi ridic si fundul mai am putin pana la mersul in patru labe. incep sa ma coordonez din ce in ce mai bine in apucarea diverselor obiecte gen par, urechi sau ochelar. am invatat sa aplic lovituri cu picioarele sau cum zice tati ca “dau la ficati”, iar lui mami am incercat sa-i scot un ochi. si am fost asa de hotarata incat doua zile mami parea extrem de indragostita de tati. a vazut stele verzi si il tinea de mana cand mergeau impreuna pe strada pana cand i-a revenit tehnologia video stereo.

asa ca m-am ales cu o noua porecla de la tati: Wonder Woman.

si desi nu stiu sa zbor, inca… am aflat ca stiu sa inot.

da! stiu sa inot pentru ca asta am facut astazi la un bazin adevarat. da! un bazin adevarat. ei bine, era de copii mici dar era adevarat. apa, ca despre ea este vorba, avea 80cm, asa ca nu puteam sa ajung cu picioarele la fundul bazinului. deci, si daca veti spune ca am stat pe rand in bratele lui mami si ale lui tati, atata timp cat: #1 nu atingeam fundul bazinului si #2 aveam capul deasupra apei, din punct de vedere tehnic pot spune ca inotam. a fost absolut superb, chiar daca in unele momente eram putin bulversata de stropii de apa ce zburau haotic in jurul meu. daca o ora de facut ture in bazin vi se pare destul de putin pot sa va promit ca voi incerca sa-mi dezvolt aptitudinile. asa de mult mi-a placut. am aruncat scutecul gen costum baie, am imbracat hainele de strada si nici nu am ajuns bine in conserva zburatoare ca m-am si imprietenit la catarama (oare de unde vine formularea asta) cu mos Ene.

drumul pana acasa mi-a parut asa de scurt atunci cand m-am trezit in parcare. si pentru a ma razbuna cat mai dulce pe iubitii mei parinti pentru ca m-au trezit, i-am tinut ocupati cu diversele mele giumbuslucruri pana dupa 9pm.

acum insa, va doresc un som usor, asa cum sigur va fi al meu.

Continue Reading