Craciun fericit!?

totul a inceput de ieri…

am imbracat un blug a la ’70 si m-am conservat… stiti voi… in masina, in conserva, pana in oras unde am avut o scurta intalnire cu oti, caruia i-am zmotocit barba si i-am urat de bine. de data asta m-am comportat onorabil, fara tipete sau moflaielile traditionale.

de acolo am continuat alergarea pana la omi, unde l-am reintalnit pe einstein, fratiorul meu. masa rapida, pupaturile de rigoare si valea la cumparaturi… de brad. primul meu brad. uraaaaa.

eram pe cale de adormire cand am auzit-o pe mami explicandu-i lui tati, care cobora din masina si se pregatea de negociere, ce fel de brad doreste. unul nu foarte inalt, bogat si frumos mirositor. nu stiu ce s-a intamplat intre timp dar m-am trezit acasa, vazandu-l pe tati incercand sa dea jos de pe masina un brad mai inalt decat casa noastra. un fel de Empire State Building al brazilor de pe la noi. cand l-a vazut mami, am crezut ca o sa-i zboare capacul de la kukta, asa de tare tasneau aburii.

tati a ramas in curte sa-l infiga in suport, si desi i-am inmanat propria mea ascutitoare, tati s-a incapatanat sa-si foloseasca toporul din dotare. si dai si lupta, si lupta si dai pana cand falnic bradul s-a inaltat la verticala. mama mia cat era de inalt. n-am mai vazut asa ceva. nici macar in Austria. si pot spune ca am vazut ceva munti la viata mea. era asa de inalt incat am fi avut nevoie de o catapulta sa-i montam steluta din varf. da’ ce zic eu steluta. am fi avut nevoie de Steaua Polara ca s-o putem vedea de aici de jos de la noi, ca asa departe era varful.

cu chiu cu vai, tati l-a culcat pe monstrul nostru si l-a taiat in doua. una bucata pentru noi, una bucata pentru cateii nostri. cred ca l-a asta s-a gandit tati cand l-a cumparat. ce mai… rational si cumpatat om. pe langa toata tevatura, a mai luat si foarfeca si a mai taiat niste crengute spre disperarea lui mami, care-i zicea ceva din engleza-fara-profesor. in cele din urma l-a fortat tati in casa pe domnul brad si l-a pus la locul lui. cu stupoare, am constatat cu totii ca nici dupa face lifting-ul intreprins, nea bradul nu incapea. foarfeca si… zbang inca cinspe’ tzanti.

in sfarsit postat la datorie. ba ca-i bun, ba ca-i frumos, ba ca-i urat. eram la limita dintre a-l iubi neconditionat si a-l uri pana la moarte. nu ma puteam decide. tati se gandea, de gura lui mami, sa se imbarce in masina si sa cumpere altul. daca nu era asa de tarziu parca ne si vedeam cu inca un brad in casa. cred ca atunci tati s-ar fi acoperit cu primul.

incepe migaloasa activitate de impodobire cu elemente bio. panusi, beteala si globuri din lemn, alaturi de o steluta plina de sclipici auriu care, dupa vreo zece minute pecetluieste sfarsitul actiunii.

ma uit mai bine. si din stanga si din dreapta… si parca incepe sa-mi placa. parca si lui tati. parca si lui mami. mai trag o privire si ma duc la culcare. sper ca sa ma gaseasca si pe mine mosul, sper sa-i placa bradul meu si mai sper sa inteleaga ca in ultimele zile am fost putin mai nelinistita pentru ca tocmai mi-a mai iesit un dintisor. si sa sti mosule ca inainte de dintisori am fost foarte cuminte.

dimineata de vis cu jucarii numai pentru mine. nu va spun cate pentru ca inca nu stiu sa numar, dar suficient de multe incat sa-mi ajunga pentru… zece minute. ma plictisesc destul de repede si fac o lista cu doleante 2010. pentru a nu genera o noua miscare de strada plina cu revendicari nerealizabile, tati cade la invoiala si semneaza pactul. eu voi fi o fata cuminte iar tati tre’ sa plateasca. mai are timp pana la anul.

plecam la buni pentru un morcov fiert si o supa pe care sigur nu o voi manca. nu ne indepartam bine de casa ca vedem si cadoul pentru tati. un morman de moloz, dar frumos ambalat in saci de gunoi, probabil lasati de mosu aseara. halal mos. sau sa fi fost niste proxeneti, asa cum ii numeste tati pe neamprostii nostri de porci in doua picioare. ce sa-i faci…

asa cum v-am spus am mancat un morcov fier la omi si cu asta basta. ei bine si prima mea lingurita de sarma. doar o mica lingurita. atat.  o supa rapida pentru mami si tati si am zbughit-o acasa.

si acum va las… ca au venit Mita si cu unchiul Radu sa ma vada. iar eu le-am pregatit o reprezentatie pe cinste.

Craciun Fericit si voua.

Continue Reading