de data aceasta la Szeged cu putinele animale care nu isi faceau somnul de frumusete la ora la care am vizitat noi gradina.

si totusi astazi m-am trezit abia la ora 10:27.

sa-mi fi dres tati ceva in tzitzi (ca vroia si el sa doarma ceva mai mult in singura lui zi nelucratoare din saptamana) sau sa ma fi luat si pe mine oboseala din urma?! nu stiu. dar nu am facut un lucru neaparat laudabil si imi propun ca ziua de astazi sa ramana exceptia care mai intareste cateodata regula. sper ca sa-mi pastrez in continuare bunul obicei de a incepe ziua undeva intre orele 7:00 – 8:00 a.m.

Mitica: Amice Costica, nu mai merge cu caldurile acestea dropicale. M-am hotarat in fine sa plec maine dimineata.

Costica: Unde?

Mitica: La bai… Sa-mi scrii.

Costica: Adresa?

Mitica: Nu stii?… “Mitica”.

Costica: Bine. “Mitica” stiu; dar unde?

Mitica: “Mitica, la bai”.

Costica: Bine, la bai, stiu; dar unde la bai?

Mitica: “Mitica… la bai… in Europa.”

… mai corect la Uliuc la bai. pe malul timisului.

conditii de 5 stele, mai bine chiar ca la Palais Maeterlinck, probabil singurul hotel din Nisa cu iesire direct pe plaja. la o aruncatura de bat (aproximativ 7 km de la mine de acasa). nisip fin (sic Nisa), apa fara meduze urzicatoare (sic Nisa), si calda (sic Nisa), fara aglomeratia standard (sic Nisa), verdeata pe mal (sic Nisa), bauturi racoritoare la pret onest (sic Nisa), curatenie si ambianta naturala (sic Nisa).

deci… dupa 90 de minute: Ulic City Pleasure Gold Beach – Nisa: 7 – 0 (fara sa fie nevoie de prelungiri sau lovituri de departajare).

P.S. caldura mare monser. la Moscova vor fi peste doua zile 35 de grade. brrr. izmaneala mare pe caldura asta.

ar putea fi o explicatie plauzibila a faptului ca timp de  cateva ore ochii imi sclipeau precum cristalele Swarovski iar temperatura corpului atingea cote de cod rosu.

mami s-a luat cu vorba, eu m-am luat cu baietii mei (Fabi si Patrick) cu joaca si uite asa deodata se facut ora 14:30 cand foarte dragastos i-am zis lui mami ca vreau schlafen, nani im Zimmer.

zis si facut.

am dat ignor la compania care m-a insotit pana la acest moment (intre timp sosi si prietena mea Daria) si m-am dus la somnic alaturi de tzitzi eins si tzitzi zwei.

somnul dulce a durat insa doar o ora, vrand sa ma alatur cat mai repede echipei de jocuri de societate. aici insa am intampinat mari probleme pentru ca mami a sezisat ca nu ma poate luat in brate de cat eram de fierbinte, ochii imi erau tulburi dar sclipitori in acelasi timp si picioarele nu prea mai ascultau de mine. asa ca am fost scoasa foartat cu cartonas rosu si un supozitor Nurofen din terenul de joc.

pe margine insa imi faceam cumintel incalzirea si la vreo juma’ de ora eram din nou in forma maxima. dar degeaba ca jocul s-a terminat iar membrii echipei au plecat fiecare la casele lor.

asa ca din lipsa de activitate am tras si eu pe dreapta la ora 20:00, temperatura insa incepea din nou sa creasca. la ora 22:30 eram mai rosie decat noul semafor instalat la Catedrala si temperatura era si ea demna de un cod la fel de rosu.

inca un supozitor, de data asta Eferalgan (Paracetamol) si putina compresa rece de la tati si bye, bye febra forever…

P.S. din cele 3 termomentre pe care le aveam in casa nici unul nu mai avea baterie suficienta pentru a ne putea fi de folos asa ca temperatura a fost un subiect relativ pe care l-am tratat ca atare la fel ca si cauza acestor neplaceri.

vazuta prin prisma colegilor de hotel.

dar nu catre Labrador.