candle light dinner in “casa natala” pregatita cu multa dragoste de catre frau Ursula iar nenea Holger a fost responsabil de buna noastra dispozitie.

Oberflockenbach 2010…

dupa lunga plimbare prin gradina zoologica ni s-a facut foame mare, mare. asa ca am optat cu totii pentru L’Osteria unde se mananca cea mai mare pizza din Munchen.

evident fara voia mea!

o noapte de cosmar pentru tati. am plans mult in jurul orei 00:00 si apoi inca o data pe la 03:00. a mai urmat apoi o miorcaiala catre dimineata inainte de a se lumina dar cum necum tati a reusit sa activeze butonul mute si sa ma mai adoarma.

in concluzie ceva mai rau decat in prima noapte a acestui experiment “NO TZITZI IN THE NIGHT!”

la 07:20 insa m-am trezit extrem de senina si cu zambetul pana dupa urechi cand am vazut-o pe mami langa mine in pat care imi oferea la discretie tzitzi eins extra large si apoi si pe cealalta.

din seara aceasta in cea mai buna companie alaturi de prietenul meu Fabi, la cursul “Eu si Mami”, exploram muzica intr-o atmosfera vesela, in feluri specifice varstei noastre: cantece cu semne si miscare, rime, dans, batai din palme si instrumente muzicale usor de manevrat, sunete din natura, jocuri si povesti muzicale, avand in acest fel o experienta muzicala cu toate simturile. muzica aleasa pentru noi include o varietate de tonalitati, ritmuri si stiluri, pentru a ne stimula dezvoltarea muzicala si nu numai.

in rest numai voie buna si baloane de sapun…

evident fara voia mea!

dar foarte linistita. am dormit de la 21:00 la 06:30 fara sa fie nevoie de vreo interventie sau alinare din partea lui tati. am amintit doar in somn de cateva ori “mami tzitzi”, “mami tzitzi” dar asta probabil pentru ca ca am visat frumos…

dupa o saptamana de vacanta in care m-am reobisnuit cu foarte binele (mami, tati si tzitzi la discretie), lacrimile au curs siroi astazi cand am ajuns la gradi.

am inceput oricum cu stangul pentru ca adormisem in masina, apoi a mai fost vizita la cabinetul medical pentru “verificarea” de luni dimineata si de parca nu ar fi fost destule, a mai trebuit sa-i inapoiez Sarei poneiul pe care mi-l daduse cu imprumut inainte de a intra la tanti doctor.

asa ca pentru moment tristete in paradis, dar poate ma va inviora Fabi, Denis, Flavius sau prietenii mei necuvantatori, cangurul care s-a divizat miraculos in absenta mea si din unu s-au facut doi si caprele carora nu le-o mai fi dat nimeni frunze verzi la masa de pranz in saptamana care a trecut.

evident fara voia mea!

a fost mult mai linistita. am avut un somn lung si neintrerupt de la 20:30 pana la 03:00. apoi niste scancete, cateva lacrimi si din nou la sueta cu tati pentru vreo 30 de minute dupa care m-a luat somnul.

urmatoarea trezire in jurul orei 06:00 cand mami s-a executat la apel si am savurat timp de o ora o tzitzi si apoi si pe “die andere” pana cand se facu lumina afara si am sarit la geam ca sa constat ca “afara ploua”…