a venit momentul in care trebuie sa ne procuram “avizul epidemiologic” pentru ca altfel mai e rost de stat o saptamana acasa.

initial mami vroia sa mearga la d-na doctor de familie pentru a lua aceasta adeverinta dar apoi constiinta si instinctul ei de mama si-a pus amprenta asupra situatiei. daca totusi domnita de la gradi avea dreptate si chiar nu sunt pregatita pentru a reintra in contact cu alti zeci de virusi, daca starea mea de sanatate chiar s-a agravat peste noapte (chit ca nu au existat motive reale de a intra in panica) si ajungem in cateva zile sa batem pe la usile spitalelor.

asa ca urma sa cerem o a treia parere. domnul profesor Ilie care ma vazuse si cu o saptamana in urma si care atunci imi facuse un cocktail de medicamente care nu a fost pe placul meu si cu atat mai putin a lui mami.

trezita dintr-un somn dulce de mai bine de doua ore, mami ma imbraca si ma duce in mare viteza catre spitalul Bega. aici domnul profesor ne intampina intr-un foarte frumos halat rosu care pe mine m-a facut instant sa plang. apoi m-am mai relaxat putin cand am scos si eu “telescopul” din gentuta. ma asculta. pac, pac, pac in spate. pac, pac, pac in fata. apoi urmeaza “gura mare” si vine lanterna si betisorul.

s-au rostit cuvinte de genul usoara bronsita, secretii si un usor spasm dar nimic grav. poate merge fara probleme la gradinita.

vine totusi o reteta si o schema de tratament*: Augmentin (din nou antibiotic), Ventolin (cel care nu se mai importa!) si putin siropel Panadol (initial era vorba de Nurofen dar mami zicea ca ma agita cam tare).

*asta pentru ca mami nu i-a specificat ca sunt sub tratamentul prescris de doamna doctor de familie!

si in final si avizul epidemiologic…