evident fara voia mea!
atat de multe nopti incat am si uitat sa mai tin evidenta celor intamplate.
in toata aceasta perioada a fost cand mai bine, cand mai rau. cu suisuri si coborasuri mai ales acum pe perioada cand am fost si bolnavioara. au fost nopti cand nu m-am mai trezit deloc, au fost altele in care m-am trezit de 3,4,5 ori si am cersit cate 5 minute dupa mami si/cu tzitzi, au fost noptile cu febra in care m-am trezit de foarte multe ori si am baut apa sau ceai si au fost ultimele doua nopti in care am dormit neintoarsa de la ora 21:00 la aprox ora 07:00.
renuntarea la “mesele de noapte” a fost un proces lung si destul de chinuitor pentru toti cei implicati. eu am suferit mult, tati a trebuit sa dea dovada de o rabdare incomensurabila si sa imi aline noapte de noapte durerea cu vorbe dulci, imbratisari si tinut in brate la el pe piept iar mami a trebuit sa sufere in tacere in camera de alaturi.
acum insa, cu totii suntem consolati si ne bucuram de un somn lung si odihnitor.
iar speranta este cea care moare ultima asa ca eu in continuare cred ca “mami vine!”…
5 Comments
Interesant. Mami dupa cata vreme ai putut sa dormi cu puiutul fara sa mai ceara tzitzi noaptea? Si noi incercam acum intracarea de noapte dar daca ma simte chiar si acum (dupa 2 saptamani fara tzitz) ii trebuie non-stop si face scandal.
la noi undeva dupa 5 saptamani cand a dat o viroza urata peste Anais am luat-o de la capat ca tzitzileala continua. asa ca la noi prima incercare a fost in zadar.
ne-am intarcat pana la urma la 2 ani si 7 luni complet (zi si noapte), a fost cu multe lacrimi si mai tragem ponoase si acum la doi ani dupa momentul cu pricina.
in ceea ce priveste cautatul sanului si acum cauta ori de cae ori se simte in nesiguranta sau nu ii este bine.
@Laura
mie pediatrul mi-a zis pe cand avea Anais 3 luni sa scot mesele de noapte dar nu m-a lasat inima si speram ca se va dezvata la un moment dat singura. Insa s-a intamplat taman pe dos. Anais a ajuns nopatea sa ceara tzitzi si cand ii amortea o mana sau cand se descoperea sau visa urat. Asa ca nici vorba de nopti mai linistite. LAcrimi au fost pana la urma si acum, ar fi fost poate mai putin acum vreo 15 luni dar mi-a fost invatatura de mine pentru viitor.
oricum acum sunt absolut convinsa ca este cel mai bun lucru pe care l-am putut face pentru ca de cand nu ne mai tzitzilim peste noapte mancam foarte bine peste zi si somnul este in sfarsit odihnitor pentru intreaga familie.
Ma bucur tare mult; dupa voi o sa ne luam si noi…..ca nu ma lasa inima sa anulam de tot rolul tzitzi, dar noaptea it’s a must! Razvi are 15 luni, se trezeste la 3 si la 6 for the love of tzitzi. Si cand mergem cu masina are un special request…tzitzi….Pupici
Felicitari pentru reusita! Stiu ca a fost extrem de greu si de epuizant, mai ales sufleteste, dar cine doarme acum noaptea neintoarsa…? 🙂 Anaische :*