Scarlatina, alarma falsa!

Ziua 3. a decurs surprinzator de bine pentru mine.

spre uimirea mea nu mi-au aparut nici un fel de bube, de febra am uitat deja de multa vreme iar tonusul meu atinge culmile Mount Everest-ului.

de siguranta, totusi, dis de dimineata am rupt usa la Bioclinica, pentru a-mi face un exudat nazal si faringian. in acest fel voi putea exclude definitiv probabilitatea infestarii cu Streptococ Beta Hemolitic care ar fi putut declansa o scarlatina, infectie de care 3 dintre prietenii mei au fost suspecti pentru cateva ore.

in concluzie, totul e bine cand se termina cu bine.

Continue Reading

37.5 ultima alerta.

ora 00:30.

ma trezesc cam miorcaita cerandu-mi “crocsulicii” sa-i pun in picioare, putina apa si multa “tzitzi”. primesc punctul 1 si 2 dupa care mami sare cu termometrul. 37.5 grade si un beculet verde dupa 5 ore de la administrarea ultimului antitermic. linistitor dar nu si multumitor. preventiv mai primesc 5 ml din siropelul roz cu gust de capsuni, care imi place la nebunie, si apoi tzitzi.

urmeaza somn de voie pana la ora 06:00.

termometru. temperatura. 36.8. beculet verde. bucurie mare.

vreau tzitzi. primesc. fac din nou abuz de aceasta delicatesa pentru ca stiu ca mami nu ma poate refuza dupa care le stric planurile alor mei si nu mai vreau sa fac nani pentru inca 1-2 ore. vreau si tzitzi cealalta, doar asa putin, putin. o pup pe mami. o santajez spunandu-i ca o iubesc si imi cer apoi drepturile. mami ma redirectioneaza la “gemulet”, lucru care imi place mult pentru ca este vorba de cel cu ciocolata de la Adventskalender, dupa care continui cu placuta standard. vreau tzitzi.

intre timp tati mai face putin somn de voie. eu ma alint cu lapticul meu cald direct de la sursa in sufragerie iar mami fericita observa ca sunt 8 ore de cand nu mi-a mai dat nici un leac magic si nu mai am febra.

asa ca mami ma imbie cu niste cremvursti crocanti (carnati, cum le zic eu) cu iaurt si o cacao calda dupa care primesc siropelul roz cu gust de capsuni (doar preventiv) si un “bonbontz” cu vitamina C si valea la gradi…

P.S. pana la aceasta ora ziua 2. arata mult mai bine decat ipoteza probabila. e posibil ca febra sa nu fi fost din cauza vreunei viroze ci datorita celui 1/4 tub de vopsea rosie pe care l-am mancat cu mare pofta sambata de dimineata pe cand imi croiam costumul de Halloween pe anul viitor…

Continue Reading

37.5, 38.1… 39.0

ar putea fi vorba despre temperatura exterioara a aerului undeva la “valul mare” in insulele Seychelles. insa nu sunt atat de norocosa incat sa-mi petrec vacanta de iarna in tinuturi atat de calde si placute. poate anul viitor vom vizita targul de corali de pe acolo in locul celui de Craciun de la Viena…

acum insa sunt condamnata sa rabd temperaturi de -13 grade si mult prea multa zapada rece pentru manutele mele gingase. sunt condamnata sa traiesc intr-o casa “tip pestera” la o temperatura medie de 15.8 grade pentru ca asa spun doctorii din Germania ca este bine si sanatos (ce-i drept de cand am oprit gazul de pe teava atat eu cat si mami am scapat de muci si de tusea cronica de care sufeream cot la cot de luni de zile).

offf Doamne. off! (asta-i vorba pe care o zic de fiecare data cand dau greu).

s-a aprins din nou beculetul rosu la termometru.

si asta intr-un moment in care mami era foarte fericita ca am bifat si noi prima viroza de gradi care a trecut razant pe langa noi. ceasul negru, pisica treisprezece iar mami sa nu mai gandeasca atat.

scenariu probabil (de la Fabi citire, care a trecut prin asta saptamana trecuta):
ziua 1. febra foarte mare, care se tine cu greu sub control cu antitermice administrate la 4 ore, si o stare generala execrabila.
ziua 2. febra usor controlabila doar cu siropel si o stare generala mult mai buna.
ziua 3. febra dispare subit apar insa niste bube pe piele care pot fi usor asimilate unei eruptii cauzate de un Streptococ Beta Hemolitic.

deocamdata ma aflu la simtomatologia din ziua 1.

that’s all folks. vedem ce urmeaza…

Continue Reading

despachetarea

intr-un tarziu pe cand s-a lasat seara, in clinchetul clopoteilor, a venit mult asteptatul Mos Nicolae.

a umplut mai intai pantofiorii de la omi Heidi, apoi pe cei de la oti Zoly dupa care acasa am gasit multe, multe jucarii la toate geamurile in toti pantofiorii, botoseii si cipiceii pe care-i am in dotare.

astea fiind spuse, nu pot decat sa trag simpla concluzie ca “sunt o fetita foarte cuminte” date fiind numeroasele cadouri pe care le-am primit in plus fata de ceea ce am scris in scrisoarea “cu dorinte” catre Mosul’. sau sa conteze cumva in aceasta ecuatie si numarul pantontofilor?! sau marimea piciorusului?!

hmm. ramane sa ma mai gandesc…

oricum Multumesc mult, MOS NICOLAE!

P.S. dupa ce am dormit o noapte peste idee mi-a trecut prin cap ca unele jucarii ar putea fi pentru “baby klein”.

Continue Reading