cu echipament de imprumut am tatonat partia si am incercat sa zbor ca vantul.

uite tante Mita…

impreuna cu Dominik am facut repetitia generala la actiunea “cum se sufla in lumanare?”

intai la aeroport unde am vazut multe, multe avioane care aterizau si decolau

dupa care ne-am delectat cu o lectie de zoologie…

10:07 parcat masina in Manheim, centru.

10:10 afara ploua.

10:15 a inceput tura de shopping care initial parea scurta si la obiect.

10:32 tati se schimba la fata si isi pierde mintile intrand in primul magazin la raionul pulovere de cashmir iar mami isi da repede seama ca se anunta o zi grea

10:48 mami a gasit pentru mine (si ea) un refugiu. un loc de joaca intr-unul din magazine unde ne-am facut veacul pentru urmatoarele ore, timp in care tati imbraca si dezbraca cam fiecare a doua piesa de imbracaminte care-i pica la mana.

13:57 oboseala si plictiseala si-au spus cuvantul. am adormit la mami in brate intr-o cabina de proba. tati, evident, si-a continuat actiunea fat-a-fat in fata oglinzilor.

15:20 m-am trezit cam nedumerita.

…

18:50 tati inca nu a obosit si foarte insetat mai incearca pe ultima suta de metri un rastel de geci.

18:56 magazinul anunta ora inchiderii iar tati hotaraste ca s-a plictisit si enervat si nu mai cumpara nimic. doar ca mami s-a enervat ceva mai tare…

evident ca doar pentru colegii mei…

eu sunt in continuare intr-o vacanta prelungita cu mami si tati si ii salut doar din mers pe Fabi si ceilalti prieteni care s-au pus constiincios “cu burta pe carte”.

pe curand!

adica verificarea tehnica de 2 ani sau de 128 km parcursi pe propriile picioare.

greutate: 9.900 g

inaltime: 83 cm

circumferinta craniana: 46 cm

impresie generala: foarte buna (fie vorba intre noi, nu prea stiu cum am obtinut acest calificativ dat fiind faptul ca nu am fost deloc cooperanta si am strigat intr-una cu o intensitate de cel putin 180 dB), copil dezvoltat conform varstei

in plus m-am ales si cu un vaccin, cel de ROR + varicela, imunizare pe care mami a hotarat ca este mai bine sa nu o faca la vremea cand era de actualitate (adica la 1 an). motivele ei au fost pertinente insa argumentele domnului doc. de aici pare ca au convins-o ca este mai sigur pentru toti cei implicati sa imi fie injectati niste “monstrulici” vii dar destul de nevinovati care sa imi faca anticorpi pentru aceste boli ale copilarei care pot avea urmari grave.

in concluzie, o zi cam nefericita pentru muschii mei.

dupa 12.00 ore fix de calatorie, am ajuns din nou in casa mea natala la tanti Ursula si nenea Holger.

mare bucurie mare, pupici, imbratisari si apoi somn de voie sau mai bine zis de “recuperare”. si SURPRIZA, cand m-am trezit m-a imbratisat si tante Mita care sosise intre timp cu avionul…

nici ca se putea ceva mai frumos. sunt in Germania si ii am alaturi (doar pentru mine) pentru o saptamana pe tusa si unchiu care ma rasfata si ma dragalesc pe toate partile.

cu destinatia Weinheim, 1.273 km.