…iar apoi la Genova

imaginile sunt facute la plecarea din Venetia catre Genova, in jurul orei 6:30 a.m in fata hotelului Duca d’Aosta, unde am poposit pentru o noapte in camera cu numarul 111.

dat fiind faptul ca cearcanele si bubele cauzate de catre muscaturile unor tantari flamanzi m-au napadit atat de tare incat nici macar make up artistul meu nu a mai putut retusa aceste defecte, am hotarat sa nu eternizez aceasta calatorie catre Genova. insa un membru al staff-ului meu a tinut mortis sa ma scoata la un moment dat pentru o secunda la aer.

spre fericirea unui paparazzi care a profitat imadiat de acesta situatie…

Continue Reading

vederi din Punta Skala (Croatia)

12 septembrie 2009 – ziua 1

am avut un navi care stia si Belgrad-ul. ca atare, excursia noastra catre Croatia, de aproximativ 800 km, a durat ceva mai putin decat de obicei, capitala Serbiei fiind de cele mai multe ori o adevarata gaura neagra in excursiile noastre. spre deosebire de anteriorul navi, care recita interminent “ati depasit limita de viteza”, noul “device” avea un gong de teatru pe care, in cele din urma, tati l-a dibuit in meniu si i-a luat si ciocanelul si discul si maul. tot. l-a amutit rau de tot. ca atare mi-a creat conditii ideale ca sa ma relaxez, asa ca atunci cand am ajuns la hotel eram precum o minge de cauciuc. cand pe pat, cand in cariucior, cand in bratele lui tati, cand cu basca, cand fara basca, cand in coltul camerei. asa ca m-am ales cu o noua porecla din cutia cu maimutiti a lui tati: Catwoman. mai ca ma simteam deja in Gotham.

13 septembrie 2009 – ziua 2

14 septembrie 2009 – ziua 3

15 septembrie 2009 – ziua 4

16 septembrie 2009 – ziua 5

17 septembrie 2009 – ziua 6

18 septembrie 2009 – ziua 7

Continue Reading

ati depasit limita de viteza…

m-am trezit joi, 02 aprilie 2009 la ora 3:30 pentru o mica gustarica de noapte iar dupa ce am terminat de mancat – surpriza !!! in loc sa ma puna mami in patut la somnic am aterizat pe masa de infasat unde am primit un rand de hainute de strada iar apoi am ajuns in conserva (mai tineti minte cum e cu conserva…) si apoi hop-top in masina. trebuie sa va marturisesc ca am fost cam buimaca si nu am prea inteles de ce atata agitatie in toiul noptii.

am primit insa destul de curand si explicatiile, urma sa plecam intr-un weekend prelungit in Croatia la Split ca sa vizitam targul de barci. un gest frumos din partea alor mei ca s-au gandit sa imi faca o asemenea bucurie de a ma duce la mare deja din luna aprilie. sincer nu ma asteptam…

dar curand bucuria mea a fost influentata in mod negativ de o gramada de factori externi – drumuri jalnice, vreme proasta si organizarea deficitara a parintilor mei carora le-a mai trebuit 3 ore pentru a se aduna, ca apoi sa putem sa ne incepem calatoria catre “final destination”.

mai intai a trebuit sa o dam cotita catre Timisoara pentru a lua de la Omi blugii lui tati pe care ii uitase acolo cu o zi inainte. acolo tati a abservat ca umerasul cu toate hainele lui de business au ramas acasa. din nou acasa. de aici, cu toate boarfele in masina, in sfarsit ne-am inceput calatoria ratacind pe niste scurtaturi intre satele pitorsti dimprejur. am crezut ca nimic nu ma va mai putea scoate din minti in aceasta mini vacanta. m-am inselat insa amarnic. dintr-o ciudata cutie neagra o voce de femeie, cu un usor accent maghiar incepuse sa rasune “ati depasit limita de viteza”, “ati depasit limita de viteza”, “ati depasit limita de viteza”. obsedant, dar aceste cuvinte urmau sa devina lait motivul acestei expeditii.

depasind mai tot timpul limita de viteza si tranzitand Serbia si Bosnia Hertegovina (doua tari foarte urate unde singurele point of interest sunt niste schrot-uri de masini din care probabil 85% dintre locuitori isi castiga existenta), la ora locala 18:00 am intrat in localitatea Kaštel Lukšić unde a inceput un mic joc de-a v-ati ascunselea in cautarea Villei Cezar, locul unde rezervasem cazare. dupa o ora de cautari, ajunsi la destinatie, ne-a fost alocata camera 104. am lasat bagajele iar apoi foamea ne-a dirijat repejor catre restaurant unde am servit o mancare traditionala din dalmatia – PIZZA ;-))). iar apoi plimbare pe Riva pentru a ne face siesta la vapori de aer salin.

urmatoarele doua zile au decurs conform planului. tati si-a petrecut mai tot timpul la targ iar eu impreuna cu mami ne-am plimbat in prima zi in orasul vechi si in port, unde am vizitat traditionala piata de peste iar apoi am facut putin shopping intr-un magazin universal din Split, pentru ca ploaia si plimbarea nu fac casa buna impreuna. abia a doua zi, cand vremea si-a aratat latura frumoasa ne-am inscris si noi la BoatShow, unde tati mi-a facut un mic resume despre barcile cu motor si yacht-uri iar apoi m-a dus direct la obiectele care meritau a fi vazute – Riva, Itama, Sunseeker si inca cateva brand-uri pe care nici nu mi le mai amintesc. frumos dar nimic spectaculos la care sa imi ramana inima. dezamagirea s-a citit clar pe fata mea. insa ca si pe orice tort, cireasa vine la urma. Shipman 72, un velier care mi-a taiat rasuflarea si la care mi-a ramas inima. o bijuterie cu un catarg de 30 m care te face sa visezi si sa te lasi dus de vant…

Continue Reading

(re)import copil nascut in strainatate

eu m-am nascut in Germania in luna februarie si lucrurile cu actele stau cam in felul urmator.

1. la spital mi s-a completat un formular cu datele mele de identificare si ale parintilor.

2. cu acea hartie m-am dus cu mami si tati la primaria din localitate (in cazul meu Weinheim) si am dat-o doamnei de la ghiseu care se ocupa de certificate de nastere. pe langa acea hartie a trebuit sa am la mine pasapoartele si buletinele alor mei original (a parintilor mei iubiti) + certificatul lor de casatorie tot in original. doamna a verificat daca ce era scris pe formularul de la spital este intr-adevar conform cu actele in original, a constatat ca totul este corect si mi-a spus sa vin a doua zi dupa ora 12:00, ori cu mami ori cu tati, ca sa-mi ridic certificatul de nastere international. taxa 12 euro / exemplar certificat de nastere (poti cere 2 – 3 exemplare in original, fiecare costa 12 euro).

3. cu certificatul de nastere in original am mers cu mami la un notar care mi-a facut o copie a actului si a legalizat-o. totul s-a intamplat in 10 minute, fara programare. cost 11,90 euro pt. copie + legalizare (atentie sa aveti la voi cash pt. ca nu au POS sa platesti cu card).

4. cu copia legalizata de catre notar am mers tot cu mami la tribunal (Landsgericht) unde am primit o apostila (procedura absolut obligatorie!!!). durata 5 minute, fara programare. cost 10 euro.

aceste lucruri le-am facut in land-ul (regiunea) unde m-am nascut. urmeaza apoi sa mergi la un oficiu consular pentru restul procedurii – adica primirea unui titlu de calatorie (one way).

1. noi am mers la Munchen pentru ca era in drum spre tara. mami a vorbit cu o doamna la tel. ne-a rugat sa ajungem pana in ora 10:00 pentru a primi actele de plecare in aceeasi zi. noi am ajuns la ora 12:00 (din cauza ninsorii abundente) si totusi s-a rezolvat in aceeasi zi. cel mai bine este sa mergi cu copilul nou nascut (adica EU in conserva) in consulat pentru ca atunci te cheama in fata si nu trebuie sa stai la o coada infernala intre diversi oameni care mai de care, cu tot felul de probleme

2. aici am avut nevoie de urmatoarele acte pentru titlul de calatorie: certificatul meu de nastere cu apostila, pasapoartele parintilor mei copie + original, buletine lor copie + original, certificatul lor de casatorie copie + original, 2 poze tip pasaport ale cu mine (va imaginati ce figura am facut eu la fotograf la frageda varsta de 7 zile) + 65 euro taxa (asta doar pentru titlul de calatorie – one way, cu care puteam eu intra in tara) si mami a mai completat acolo niste formulare pe care ni le-au dat cei de la ghiseu. deci dupa cateva tiganisme tipic romanesti totul s-a rezolvat in 15 minute cu depusul actelor si ne-au rugat sa ne intoarcem peste 2 ore dupa documentul de calatorie emis de catre ei.

IMPORTANT!!! ambii parinti trebuie sa fie prezenti insa cel care completeza formularele va merge sa ridice actele de la consulat.

la noi mami a completat actele pe numele ei insa tati a mers dupa acte (ptr. ca eu si cu mami si cu omi si cu Bijoux am fost la Karla si la Dominik la o gustarica). s-a intamplat asa pentru ca tata a intrebat in prealabil daca trebuie sa vina si mami iar cei de acolo s-au grabit sa spuna ca nu. apoi cand s-a dus doar tati nu au mai putut sa dea inapoi. stiti voi “one man, one word”… dar de fapt trebuia sa mearga mami dupa acte.

3. ATENTIE!!! tot la consulat trebuie sa faceti si certificatul de nastere romanesc. nu este obligatoriu insa aici intervine problema cu indemnizatia de crestere a copilului. aici emit certificatul de nastere romanesc in 2-3 ore (exact cat trebuie sa atepti si dupa titlul de calatorie). in tara procedura dureaza vreo 3 luni si de aici posibilitatea de a pierde banii pentru ca nu poti depune dosarul in timp util la primarie. ai nevoie de aceleasi acte ca si pentru titlu de calatorie insa taxa pt. certificatul de nastere este de 135 euro (daca imi aduc bine aminte). in RO este moka dar risti ca mami sau tati sa piarda bani mult mai multi, adica indemnizatia de crestere a copilului care se primeste pana ce eu implinesc 2 ani. adica acei banuti pe care eu voi avea grija sa-i cheltuiesc intru totul ;-)))

4. tati s-a dus dupa 2 ore sa ridice actele. evident nu erau inca gata. a mai zacut pe acolo vreo 45 minute pana a venit d-na Consul sa de-a cu batul pe hartii si in final dupa 3 ore de la depunerea actelor am plecat catre tara cu titlul de calatorie si cu certificat de nastere romanesc in buzunar.

5. la vama totul a fost ok. cei din vama nici nu au bagat de seama ca si eu sunt pe acolo prin conserva (probabil ca din cauza ca eram foarte mica).

6. cand am ajuns in tara ai mei m-au dus la Mall si mi-au facut pasaport, pe care l-am primit in 7 zile de la depunerea actelor (pentru ca nu am platit taxa de urgenta de 100 RON ca sa primesc documentul intr-o ora). si uite asa din data de 04 martie 2009 eu Anais Anouk Badina sunt fericita posesoare a unui document de identitate si de calatorie in acelasi timp (acum mai ramane doar ca ai mei sa ma ia cu “conserva” la cat mai multe drumuri intortocheate).

cam asta-i tot. totul este foarte simplu daca aveti o mami asa de descurcareata ca si mine.

P.S. insa este bine sa luati totusi legatura inainte cu consulatul Romaniei din tara unde a-ti venit pe lume ca sa fiti siguri ca au program de lucru in ziua in care doriti sa mergeti cu actele la ei si pentru a va informa despre programul lor de lucru cu publicul.

succes mult si voua

Continue Reading

home sweet home

in traducere: “somn dulce somn”.

am avut o zi incredibila. desteptarea ca la armata, mic dejun frugal, presarea bagajelor in masina, saraca omi a avut o plasa si pe biju in brate tot drumul, si dai bataie. hopaaaaa, iar m-a luat valul. tati ii da bataie. eu cu sustinerea. stiti voi.

o zi superba. conditii meteo favorabile. soare, vant moderat dinspre ENE, umiditate relativa 47%, Bazias gheata la mal, ce mai… traiasca quattro.

zboara viena, zboara budapesta cu bracinar-ul ei groaznic, zboara si autostrada de langa szeghed si ne trezim pe drumurile nationale. ajungem la vama unde vamesii nici macar nu m-au vazut. sunt o micuta delicata. si dorm mai tot timpul in masina. imediat dupa vama tati a inceput sa laude calitatea impecabila a carosabilului romanesc. realizare de exceptie. mie parca imi era indiferent. am dormit si iar am dormit, pana am ajuns acasa la omi. aici a disparut din masina aproape jumatate de incarcatura, iar biju nu mai putea de nerabdare. s-a zbenguit si a mirosit toate colturile blocului, i-a salutat pe prietenii lui si a urcat sa vada daca e totul in regula la resedinta lui de vacanta. noi am continuat alergarea pana la punctul terminus si pentru ca eram foarte obosita din cauza calatoriei am adormit instantaneu si l-am lasat pe tati sa care totul din masina.

despachetare, reimpachetare, organizare, transport de la masina, transport la masina, despachetare, off. am crezut ca nu se mai termina.

partial noros. asa parea totul in casa cu jumatate din marfa inca nedespachetata.

eu dormeam.

se spune ca ingerii nu pot fi fotografiati. nici macar atunci cand dorm. tati insa e foarte norocos. a reusit.

Continue Reading

juma’ de calatorie

le-am dat desteptarea la orele 5 si 12 minute.

mami ca o buna gospodina mi-a oferit micul dejun. copios si sanatos. tati a organizat operatiunea impachetarea-cu-bolboroseli a patutului meu si in 35 de minutele elvetiene eram in masina.

zapada. zapada. zapada. peste tot numai zapada.

pornim sistemul de navigatie, un diesel cu 4 cilidri in linie, si ii dam bataie… ma rog, tati ii da bataie. eu doar il sustineam moral si ii mai aruncam peste umar cate un sfat practic. ba sa o lase mai moale, ba sa nu mai mearga pe banda a doua. la un moment dat chiar mi-a zis ca el crede ca o sa fiu o soacra exemplara. buuuuun. ce era interesant? cu cat se facea mai multa lumina cu atat incepea sa ninga mai tare. va spun sincer ca nu am mai vazut atat zapada decat in Ice Age – The Meltdown. daca va puteti inchipui ca indicatoare nu aveau continut. ci doar forma. unele patrate, altele rotunzi. erau pur si simplu ilizibile. atata zapada ca am auzit la stiri la radio ca nemtii se pregatesc sa decreteze stare de necesitate. zicea tati ceva ca i-a luat iarna pe nepregatite.

am ajuns in cele din urma la consulatul romaniei de la Munchen. toata lumea a mers la toaleta, buni, tati, mami, ba chiar si biju. de emotie cred ca si eu am negociat un scutec. da’ n-am spus la nimeni. parea ca toate merg a unse. am fost invitati sa depunem actele peste rand. eu cred ca doamnei de la ghiseu ii era drag de mine. frumos din partea ei. dar din pacate s-a dovedit ca vaselina era de proasta calitate si a mai si inghetat pana la urma, pentru ca jumatate din componenta lubrifianta “s-a furat”. ce vreau sa zic este ca a venit un domn care a inceput sa ne certe ca am completat actele cu doua puncte pe i-ul din Anais, si a zis ca asa ceva este ilegal in romanaia. am crezut ca tati glumeste, da’ la trimis pe nenea asta in curtea consulatului sa ne aduca un miel daca tot vrea sa ma mai boteze el odata. depunem (legal romaneste, adica cu un singur punct pe i) actele pentru certificatul de nastere si ne mutam la cel de al doilea ghiseu pentru titlul de calatorie. alte formulare, aceleasi fete standard. da actele antameaza ora de ridicare (13:00) si valea la Karla.

aici l-am cunoscut pe Dominik, verisorul meu de grad 3 care e cu ceva mai mare decat mine. din cate apreciez eu ne despart vreo 50 cm. ne-am socializat putin si tati a plecat sa ridice actele de la consulat. desi a intrebat in mod expres daca e nevoie sa mai merg si eu cu mami, raspunsul fiind negativ, cand tati a ajuns acolo i-au zis ca trebuia sa fie si mami cu el. nu stiu ce le-o fi zis tati din folclorul nostru national, da’ s-a intors cu actele. a trebuit sa mai astepte insa venirea viceconsulului care plecase la o intalnire. asa ca ora 13:00 (nemtesc stabilita) s-a facut 14:00. bine ca nu s-au molipsit de la nemti cu punctalitatea ca ar fi avut mari probleme la intoarcerea acasa. zicea tati ceva de mitici cand a ajuns, dar eu nu stiu ce inseamna asta.

l-am pupat pe Dominik si am plecat la tanti Kati unde am pranzit cu totii. pana si Biju s-a simtit bine in vizita asta. din pacate am fost pe graba si am plecat mai repede decat am ajuns. Norbert si Hannelore s-au suparat putin pe mami si tati ca nu au mai apucat sa treaca strada sa-i salute. aveam drum lung inainte. si ce drum.

zapada. zapada. zapada. peste tot numai zapada.

i-a luat iarna pe nepregatite si pe nemti. aceeasi autostrada cu un amestec de flescaiala si zapada, masini mergand incet si pluguri de zapada ce nu mai faceau fata. trecem in austria unde vremea incepe sa fie mai prietenoasa. nu mai ninge dar se lasa seara. tragem la un popas si mancam. mai putin Biju si cu mine, iar dupa 100 km intram in St. Pollten capitala landului Niederösterreich unde dupa vreo patru incercari esuate de a ne caza, gasim in sfarsit un loc in care se vorbeste romaneste. cel putin la receptie. o domnita gentila ne cazeaza pe loc. conditii de doua margarete si alea cam ofilite, dar curatenie. iar la oboseala noastra nu mai conteaza. mami mi-a pus barbetica si mi-a servit cina. inchid un ochi… si incet si pe al doilea.

Continue Reading