nasterea

in zilele care au trecut de cand am venit pe lume am avut foarte mult timp sa ma gandesc la felul in care se nasc copiii.

la inceput am crezut ca vin din rai si ca sunt adusi pe pamant de catre Ingeri. apoi am auzit ca de fapt barza este cea responsabila cu acest job. insa in final m-am confruntat cu o realitate destul de dura, povestile groaznice ale unor prieteni de seama mea care au venit pe lume in Romania si care au fost foarte traumatizati si mai ales bolnaviori cand au ajuns in bratele mamicilor lor. imi spuneau de zilele petrecute in spital, de multa mizerie si o groaza de infectii. de niste oameni in halate albe sau verzi care nu sunt deloc binevoitori dar care asteapta SPAGA (am auzit des acest cuvant de la ei dar eu nu stiu inca ce insemna, cred insa ca e ceva dubas cu el…) iar cel mai grav cred ca este faptul ca acolo ii despart pe copii de mamicile lor.

cum se poate asa ceva !!! eu nu pot fara mami meu.

si cu gandul la faptul ca m-ar putea desparti cineva de Mama, mi-am adus brusc aminte de felul in care am vazut pentru prima data lumina lumanarilor.

mamica mea cred ca a stiut despre toate aceste povesti pe care eu abia acum le-am aflat si de aceea a luat de la bun inceput aceasta hotarare de a merge in Germania pentru a ma aduce pe lume. o alegere buna pentru mine insa cred ca ea a avut si mai mult de castigat din aceasta experienta ;-) ))

totul a fost ca si cel mai frumos vis pe care un om il poate avea. iar eu chiar am fost ajutata sa vin pe lume de catre un Inger. se numea Suzanne, o domnisoara cam de varsta lu mami cu o voce atat de calda si de suava incat am crezut ca vine din cer. avea parul balai si ochii ii erau mari si albastrii. o aratare divina.

dar hai sa o iau cu inceputul.

joi seara, in data de 5 februarie 2009, am fost cu mami la spital la un control de rutina. mai facusem de doua ori acest consult asa incat nu mi-a mai fost frica. de fapt o bagatela. mami primea pe burta un instrument ciudat, mai precis doua buline mari (pe care le simteam si eu de fiecare data) prin care vroiau sa ma urmareasca. asa reuseau sa vada cum imi bate mie inimioara si cat de tare ma misc. un gest putin indiscret din partea lor sa se bage asa cu forta in viata mea dar am inteles pana la urma ca au facut-o pentru binele meu.

in seara aceea inimioara mea era ok insa i-am pacalit cu miscarile. am stat cuminte in timp ce am fost supravegheata iar apoi am inceput sa fac tumbe si putin sport. mami statea pe canapea si ii tot arata lui tati cat sunt eu de viteaza. nu dupa mult timp, mai exact la 21:15 lu mami i s-au rupt membranele. tati putin speriat a tot zorit-o pe mami sa mearga la spitalul din localitatea Weinheim, un orasel cochet si foarte pitoresc care are vreo 50.000 de locuitori, locul unde parintii mei au hotarat sa ma aduca pe lume.

ajunsi acolo cu tati si cu mami ne-a intampinat moasa (Suzanne, acel Inger despre care va spuneam mai devreme) si doctorita care era de garda, o tipa de treaba asa la prima vedere. ea a controlat-o mai intai pe mami, i-a luat putin sange si apoi a vrut sa vada cum imi merge mie. ne-a legat din nou la acel aparat ciudat despre care va vorbeam si au vazut ca imi merge si mie bine.

de aici ne-am dus in asa zisa sala de nasteri. o incapere care semana mai degraba cu un spa decat cu o camera de spital. aici mami a facut o baie calda in cada cu hidromasaj si o sedinta de aromoterapie in acelasi timp. lapte cu ulei de camfor, un cocktail care ajuta la relaxare. in tot acest timp si tati a fost cu noi. stateam toti trei in semi intuneric la lumina lumanarilor iar eu eram din ce in ce mai nerabdatoare in a-l cunoaste personal si pe tati.

dupa o vreme mami a iesit din cada si s-a dus pe o canapea foarte high-tech unde Suzanne o indruma cum sa respire. tati o tinea de mana pe mami si vorbeau in engleaza de-ale vietii cu Suzanne care din acest moment a stat tot timpul cu noi. lumanarile ardeau in continuare. nu dupa mult timp a ajuns si Lelia, chefarztin la clinica, o doamna deosebita din toate punctele de vedere, plecata din Romania de foarte multi ani. un medic dedicat care isi face meseria din pasiune. ea urma sa o ajute pe mami sa ma aduca pe lume. rolul cel mai important pentru mine insa l-a avut Suzanne. d-na doctor s-a ocupat de mine si de mami doar dupa ce am reusit sa trec barierele fizice care ma tineau departe de aceasta lume.

am razbit destul de repede, 6 ore au pus capat unei asteptari de 39 de saptamani. acum am facut cunostinta si cu tati. e un tip super. m-am lamurit cu el din prima. pare dur insa a avut lacrimi in ochi atunci cand m-a vazut la mami pe piept si m-a auzit tipand. iar eu sunt toata tati…

in timp ce mami primea ingrijirile medicale necesare de la d-na doctor eu am fost cantarita si masurata de catre aceeasi Suzanne iar apoi m-au dus din nou la mami si la tati pe canapeaua high-tech. m-au lasat dezbracata, ahhh!!! si nici nu m-au spalat insa am putut sa ma lipesc cu totul de mami si sa o sorb din priviri. din acest moment nu ne-am mai despartit una de alta…

amandoua suntem tefere si sanatoase iar tati este mandru de noi. si asa vom trai impreuna si cu Bijoux fericiti pana la adanci batraneti.

Continue Reading

lupta cu icterul

si ieri, si astazi am avut cate o vizita de la Fr. Petra (moasa) care va veni si in continuare sa vada cum evoluez atat eu cat si mami.

mami si tati au avut 163 de intrebari. personal cred ca sunt multe, nu-i asa? dar daca ma ajuta sa devin mare atunci nu am nimic impotriva.

ieri am avut 2.900 g iar astazi am ajuns la 2.940 g. pentru ca nu am voie sa pierd mai mult de 10 % din greutatea de la nastere, am luat calculatorul lui mami, am calculat si am vazut ca sunt bine. sunt bine din toate punctele de vedere dar Fr. Petra i-a zis lui mami aseara ca sunt putin galbena.

asa ca mami si tati m-au luat in masina (intr-un cos in care tati zice ca arat ca la o presa de fiare vechi) si am zbughit-o la clinica. acolo alta Fr. cu o carcasa de plastic a vrut sa verifice daca sunt sau nu bolnava. a aprins un beculet in cutie, dar asa foarte putin si a zis ca totul pare in regula dupa valorile pe care le-a citit de pe cutie. alarma falsa. am venit acasa si mi-am continuat joaca cu Biju. pana cand mos Ene mi-a spus o poveste.

spre deosebire de noaptea precedenta cand lui mami si lui tati le-a fost mila sa ma trezeasca, azinoapte am facut militarie din 3 in 3 ore pentru ca eram cu valorile la limita superioara. desteptarea, inviorarea, alaptarea si povestea lui mos Ene.

astazi dimineata m-a bucurat inca o plimbare pana la clinica cu masina in aceeasi conserva de scaun. cred ca-mi place in masina pentru ca adorm aproape instantaneu. cand am ajuns la clinica o alta Fr. (doamne ce multe sunt) avea o cutie de plastic similara cu cea de ieri seara. beculetul… si surpriza. valoarea a depasit limita admisa de 20 mg % (cred ca aceasta este unitatea de masura). mami a plecat sa rezolve ultimele birocratii la clinica, asa ca tati a ramas cu mine sa ma tina de manuta atunci cand Fr. mi-a luat sange din calcai. nu ma durut asa de tare intepatura cat faptul ca Fr. a trebuit sa apese destul de tare ca sangele sa umple o minieprubeta. 5 minute mai tarziu dupa ce Fr. mi-a masurat nivelul de bilirubina am aflat ca totul este super. 12,7 mg% (la 16 se poate parasi clinica, problemele incepand la valori de peste 20).

asa ca am luat actele am urcat in masina (cred ca-mi place in conserva) si ne-am orpit la Starea Civila (germana) unde mami si tati au depus actele pentru certificatul meu de nastere, care va fi gata maine.

conserva din nou si acasa.

Fr. Petra in vizita scurta pentru ca totul pare a fi in regula. am mai pus 40 g de ieri si pana astazi, asa ca si militaria are si partile ei bune.

pentru moment pot spune am castigat lupta. asa ca m-am relaxat putin, si pentru ca mami a plecat la cumparaturi cu buni l-am luat pe tati de o mana si cu cealalta va scriu noutatile.

Continue Reading

a doua zi de viata, prima zi cu biju

astazi am avut o zi plina de evenimente. actele “de export” temporar, analizele de sange, care fie vorba intre noi, au cam durut putin si impachetarea printre multe reprize de scutece rodate.

impachetarea a durat cel mai putin, pentru ca mami a trait direct din valiza; nici macar nu a apucat sa despacheteze. asa de putin a stat la clinica.

am primit tot ce era necesar de la clinica; hainute, pads-uri, scutece, dezinfectant, patut de dormit si multa multa multa atentie de la doamnele in halat alb, atat eu cat si mami.

iar la plecare tati a fost pus sa care o multime de cadouri pe care eu le-am primit.

am plecat, cu putina urma de regret; o tanti in alb a tot rugat-o pe mami sa mai ramana o zi. zicea ca sunt tare frumoasa si mai dorea sa mai ramanem cu ea.

eu doream insa, sa-l cunosc pe fratiorul meu. fratiorul meu care sper ca intr-o zi ma va invata sa merg corect de-a busilea. numele lui e biju zis si bujulica, sau patratel, sau lucifer, sau monstrulica, sau… are asa de multe porecle ca nu ma pot hotara cum o sa-i spun. da’ mai am timp sa ma gandesc pana o sa-l strig pe nume.

mie mi-a placut de biju. cred ca si reciproca este adevarata pentru ca m-a lins si mirosit ca pe o margareta. mami si tati erau putin tematori ca biju o sa fie gelos, da’ eu sunt sigura ca o sa ne intelegem bine.

acuma insa o sa merg sa fac nani pentru ca maine e o alta zi plina pentru mine. desi pentru cei mai multi este duminica pentru mine va fi a treia zi din viata. de abia astept sa o vad pe mami, pe buni, pe tati si…… o sa avem si oaspeti. yiupiii.

Continue Reading

prima zi

MIRACOLUL FRUMUSETII

Vineri este ziua in care se celebreaza frumosul, iubirea de frumos, senzualitatea, bucuria de a trai.

Vineri este ziua in care importanta acceptarii si recunoasterii propriei valori in ochii celorlalti devine

primordiala. Aceasta zi este asociata cu prietenia, cu talentul, cu aprecierea. Vineri este ziua in

care iti constientizezi cel mai bine existenta simturilor. Vineri este o zi benefica artelor frumoase,

placerii, flirtului, cooperarii, indragostirii si construirii de relatii.

Cei nascuti intr-o zi de vineri s-au nascut cu un dar aparte: darul de a putea vedea frumusetea din

lucruri, darul de a vedea frumusetea din ceilalti oameni, incercand sa o descopere si sa o valorifice

si pe cea din interiorul lor. Acesti oameni s-au nascut cu talente aparte pe care este bine sa le puna

in valoare. Aceste talente, fie ele legate de muzica, pictura, dans, etc. aduc lumina si frumusete in

vietile multora.

Continue Reading

bun gasit

numel meu este anais….. anais anouk.

era in data de 05 februarie la ora 21:15 cand au aparut primele semne.

6 ore si jumatate mai tarziu, de data asta in 06 februarie, la ora 3 si 39 de minutele (GMT +1) m-am prezentat lumii.

aveam 3.170 kg si aproximativ 50 cm.

cei din jur spuneau ca sunt o scumpete. adevarul nu-l voi afla decat mult mai tarziu. ce este sigur insa, e ca si tatal meu a plans (de emotie cred). da’ eu cred ca pentru el sunt cea mai frumoasa……

hmmmmm……… sau sa fie mami cea mai frumoasa?

greu de spus……

Continue Reading