nasterea

in zilele care au trecut de cand am venit pe lume am avut foarte mult timp sa ma gandesc la felul in care se nasc copiii.

la inceput am crezut ca vin din rai si ca sunt adusi pe pamant de catre Ingeri. apoi am auzit ca de fapt barza este cea responsabila cu acest job. insa in final m-am confruntat cu o realitate destul de dura, povestile groaznice ale unor prieteni de seama mea care au venit pe lume in Romania si care au fost foarte traumatizati si mai ales bolnaviori cand au ajuns in bratele mamicilor lor. imi spuneau de zilele petrecute in spital, de multa mizerie si o groaza de infectii. de niste oameni in halate albe sau verzi care nu sunt deloc binevoitori dar care asteapta SPAGA (am auzit des acest cuvant de la ei dar eu nu stiu inca ce insemna, cred insa ca e ceva dubas cu el…) iar cel mai grav cred ca este faptul ca acolo ii despart pe copii de mamicile lor.

cum se poate asa ceva !!! eu nu pot fara mami meu.

si cu gandul la faptul ca m-ar putea desparti cineva de Mama, mi-am adus brusc aminte de felul in care am vazut pentru prima data lumina lumanarilor.

mamica mea cred ca a stiut despre toate aceste povesti pe care eu abia acum le-am aflat si de aceea a luat de la bun inceput aceasta hotarare de a merge in Germania pentru a ma aduce pe lume. o alegere buna pentru mine insa cred ca ea a avut si mai mult de castigat din aceasta experienta ;-)))

totul a fost ca si cel mai frumos vis pe care un om il poate avea. iar eu chiar am fost ajutata sa vin pe lume de catre un Inger. se numea Suzanne, o domnisoara cam de varsta lu mami cu o voce atat de calda si de suava incat am crezut ca vine din cer. avea parul balai si ochii ii erau mari si albastrii. o aratare divina.

dar hai sa o iau cu inceputul.

joi seara, in data de 5 februarie 2009, am fost cu mami la spital la un control de rutina. mai facusem de doua ori acest consult asa incat nu mi-a mai fost frica. de fapt o bagatela. mami primea pe burta un instrument ciudat, mai precis doua buline mari (pe care le simteam si eu de fiecare data) prin care vroiau sa ma urmareasca. asa reuseau sa vada cum imi bate mie inimioara si cat de tare ma misc. un gest putin indiscret din partea lor sa se bage asa cu forta in viata mea dar am inteles pana la urma ca au facut-o pentru binele meu.

in seara aceea inimioara mea era ok insa i-am pacalit cu miscarile. am stat cuminte in timp ce am fost supravegheata iar apoi am inceput sa fac tumbe si putin sport. mami statea pe canapea si ii tot arata lui tati cat sunt eu de viteaza. nu dupa mult timp, mai exact la 21:15 lu mami i s-au rupt membranele. tati putin speriat a tot zorit-o pe mami sa mearga la spitalul din localitatea Weinheim, un orasel cochet si foarte pitoresc care are vreo 50.000 de locuitori, locul unde parintii mei au hotarat sa ma aduca pe lume.

ajunsi acolo cu tati si cu mami ne-a intampinat moasa (Suzanne, acel Inger despre care va spuneam mai devreme) si doctorita care era de garda, o tipa de treaba asa la prima vedere. ea a controlat-o mai intai pe mami, i-a luat putin sange si apoi a vrut sa vada cum imi merge mie. ne-a legat din nou la acel aparat ciudat despre care va vorbeam si au vazut ca imi merge si mie bine.

de aici ne-am dus in asa zisa sala de nasteri. o incapere care semana mai degraba cu un spa decat cu o camera de spital. aici mami a facut o baie calda in cada cu hidromasaj si o sedinta de aromoterapie in acelasi timp. lapte cu ulei de camfor, un cocktail care ajuta la relaxare. in tot acest timp si tati a fost cu noi. stateam toti trei in semi intuneric la lumina lumanarilor iar eu eram din ce in ce mai nerabdatoare in a-l cunoaste personal si pe tati.

dupa o vreme mami a iesit din cada si s-a dus pe o canapea foarte high-tech unde Suzanne o indruma cum sa respire. tati o tinea de mana pe mami si vorbeau in engleaza de-ale vietii cu Suzanne care din acest moment a stat tot timpul cu noi. lumanarile ardeau in continuare. nu dupa mult timp a ajuns si Lelia, chefarztin la clinica, o doamna deosebita din toate punctele de vedere, plecata din Romania de foarte multi ani. un medic dedicat care isi face meseria din pasiune. ea urma sa o ajute pe mami sa ma aduca pe lume. rolul cel mai important pentru mine insa l-a avut Suzanne. d-na doctor s-a ocupat de mine si de mami doar dupa ce am reusit sa trec barierele fizice care ma tineau departe de aceasta lume.

am razbit destul de repede, 6 ore au pus capat unei asteptari de 39 de saptamani. acum am facut cunostinta si cu tati. e un tip super. m-am lamurit cu el din prima. pare dur insa a avut lacrimi in ochi atunci cand m-a vazut la mami pe piept si m-a auzit tipand. iar eu sunt toata tati…

in timp ce mami primea ingrijirile medicale necesare de la d-na doctor eu am fost cantarita si masurata de catre aceeasi Suzanne iar apoi m-au dus din nou la mami si la tati pe canapeaua high-tech. m-au lasat dezbracata, ahhh!!! si nici nu m-au spalat insa am putut sa ma lipesc cu totul de mami si sa o sorb din priviri. din acest moment nu ne-am mai despartit una de alta…

amandoua suntem tefere si sanatoase iar tati este mandru de noi. si asa vom trai impreuna si cu Bijoux fericiti pana la adanci batraneti.

Continue Reading