ceremonia religiosa

SCENA I

ACTUL 1: dialog.

totul a inceput cu un dialog, destul de socant pentru mine, intre mami si” The Godfather” in masina.

 – mai Emese ai idee cat se da aici la voi la preot

–  pai taxa de botez e 40 RON si 50 RON trebuie dat la tanti care canta la orga

– taxa ca taxa dar cat trebuie dat la preot

– pai nimic. la noi la catolici nu e ca la ortodocsi. la noi nu se da nimic la preot, trebuie platita doar taxa.

–  mai Emese. trebuie sa traiasca si astia din ceva.

parcam masina si apare BuNicu. mami foarte siderata ii spune de cele discutate cu Nasul in masina si il intreaba si pe el daca trebuie sa dam spaga la preot. se astepta evident la un raspuns de genul ” la noi in Banat nu e ca la Bucuresti, aici nu se face asa ceva”. insa spre uimirea mamei mele (care cred ca traiste intr-o lume paralela) BuNicu este foarte bine informat. “pai se de 100 RON la preot, 50 RON la diacon, vreo 30 RON la doamna care are grija de biserica si ceva la doamna de la orga”. Nasul deloc surprins (probabil ca tarifele sunt standardizate la nivel national) a spus ca a inteles despre ce este vorba si ca acum stie el ce are de facut.

ACTUL 2: mai bine zis cacealmaua din targ.

totul bine si frumos. intram in biserica cu mami, tati, Nana si Nasul pe usa din spate. preotul ne intampina la intrare si foarte binevoitor ne informeaza pe un ton magulitor ca ne-au pregatit o surpriza speciala doar pentru noi (de parca am fi fost ceva VIP-uri). un bazar cu tot felul de lucrusoare facute de mana de unde putem sa ne alegem cate o mica amintire. foarte frumos la prima vedere. am si vazut-o pe mami cum i se lumineaza fata si cum astepta un moment prielnic sa le spuna nasilor ca “aici nu-i ca la voi”  (tati insa s-a prins din prima despre ce este vorba) insa punctul culminant al evenimentului abia acum incepe.

intram in atecamera bisericii unde preotul se imbraca cu hainele in care urma sa tina slujba. intre timp small talk. apoi d-l Parinte trece la partea organizatorica. scrie in registru numele nasilor (ce-i drept se cam incurca intre numele de familie, prenume si numele de fata al nanei, dar pana la urma mami reuseste sa lamureasca situatia) si apoi intreaba inca o data numele meu si repeta Anais Anouk ca sa nu se incurce in timpul slujbei. cadem de acord ca voi primi si numele de Ana ca si nume de botez pentru a avea si eu un sfant protector.

totul parea sa degurga cat se poate de normal, pana ce o doamna destul de nervoasa iese dintr-o camera alaturata si pe un ton foarte agresiv ne spune sa mergem odata sa dam sponsorizarea ca e Duminica si mai are si altceva de facut decat sa astepte dupa noi…

si uite asa intr-o clipita si-au dat in petec si si-au aratat adevarata fata, iar eu l-am simtit pe tati cum incepe sa-i fiarba apa in radiator.

te astepti sa participi la o ceremonie si ajungi sa sfarsesti la o cacealma de cea mai joasa speta. imi vine sa si rad de mami care era ferm convinsa ca la noi este altfel 😉

cam asa stau lucrurile cu Sfanta Biserica.

ACTUL 3: slujba propriu zisa.

Botez Anais from
href=”http://vimeo.com/user970981″>Tamas Tiberiu
on Vimeo.

SCENA II

ACTUL 1: lacrimi de neliniste.

slujba era programata sa tina cel mult 20 de minute. pe tema asta nu mai era rost de negociere pentru ca mami stia exact cat de mult pot sta cuminte intr-o situatie data, dar si mai bine ii cunostea gradul de suportabilitate a lui tati in fata unei predici venita din partea unui preot mai pagan poate decat noi toti la un loc.

Mr. Predicator chiar ne-a marturisit deschis la o intalnire ca nici el nu prea are timp de Dumnezeu si ca de cele mai multe ori Domnul este cel care ramane la urma, altele fiind prioritatile chiar si in viata lui de preot.

dar pagan sau sfant bag de seama ca d-l Parinte a vrut sa repare putin imaginea bisericii pe care o are in conducere, printr-o slujba ceva mai nonconformista care avea sa nu se mai termine. dupa 45 de minute in care putini au fost ce-i din sala care nu au luat cuvantul (la indemnul lui Mr. Predicator) si in care am aflat ca Parintele este extenuat de caldura si ca este atat de transpirat incat nici el nu se mai suporta (daramite eu sa-l mai suport), mi-am pierdut rabdarea si buna dispozitie si am inceput un protest numa’ bun de exemplu pentru cei de la confederatiile sindicale.

  ACTUL 2: rapirea din Serai.

dupa cateva interventii ale lui tati in timpul slujbei in care ii sugera lui Mr. Predicator “sa o mai taie” iar slujba a continuat in acelasi ritm lent si plictisitor cu inca o rugaciune si inca una, papa a luat atitudine. m-a apucat tacticos, dar fara sa clipeasca, de la Nana din brate si foarte mandru si plin de sine (ca si cum am fi fost pe un catwalk) a iesit cu mine din biserica.

ACTUL 3: Happy End sau ?! 

eu, ajunsa la lumina zilei m-am oprit imediat din plans. a inceput chiar sa se schiteze un zambet pe fata mea (nu stiu exact daca din cauza soarelui care ma mangaia pe obraji sau din cauza celor intreprinse de catre tati 😉 ).

cei prezenti in sala au fost cam nedumeriti si nu prea stiau incotro. d-l responsabil cu foto a pierdut trenul cu totul, motiv pentru care nu veti vedea imagini cu mine in fata bisericii. evident nici cu musafirii.

The Godfather a mers la d-l Parinte sa rezolve aspectele financiare si cele birocratice. a uitat insa de certificatul meu de botez. data fiind situatia nu stiu daca mi se va mai elibera vreodata acest document.

mami, cu lacrimi in ochi si foarte furiasa pe tati ca a facut una ca asta, incerca sa dreaga busuiocul.

si iaca asa, oameni buni, s-a adunat lumea si a tinut veselia trei zile si trei nopti, si mai tine si astazi, daca nu cumva s-a sfarsit…

You may also like

@sea

3 Comments

  1. ce sa mai zic de bunul preot din madrid,roman de la noi de acasa,ne-a luat lumanarea din mana fiindca nu era cum el a cerut, ne-a trantit o alta de la el fara flori fara nimic,iar cand am vrut sa protestam cu argumente (noi fiind nasi in doua randuri ,inainte,cu lumanari frumoase)ne-a intrerupt cu cantarea lui si cred ca totul a tinut 10 minute far nici un chef.in fine trist mai ales ca ,acum de curand cu alti prieteni a facut-o lata iar ,etc ,etc,cu alte cuvinte nu am simtit emotiile acele de care unii vorbesc

  2. Draga triple A (Anais Anouk Ana)

    M-am uitat si eu la ce s-a intamplat in ultimele episoade, si m-a pufnit rasul – mai ales La Botez!

    Dar te faci tot mai frumoasa si mai zambareata.

    Pusi pe degetele!

Leave a Reply