ati putea crede ca vorbim de Asociatia Pampalailor Anonimi. cred ca existenta unei astfel de asociatii este o idee buna si merita tratata ca atare. poate intr-o buna zi ma voi alatura celor care o sustin. pentru ca, in general pampalaii au nevoie de ajutor.

imi pare rau sa va contrazic din nou, dar o voi face cu multa placere, daca ati interpretat in acest mod titlul. desi am depasit cu putin granita celor 7kg si, desi nu ma urmaresc carbohidratii, pot spune ca am intrat in rand cu lumea in saptamana ce a trecut.

pe scurt am invatat rasucirile din pat, adica de pe spate pe burtica, si desi pare mai usor, inca mai lucrez la reciproca. incep sa fac primele miscari taras, cam 5-6cm. daca o sa reusesc sa-mi ridic si fundul mai am putin pana la mersul in patru labe. incep sa ma coordonez din ce in ce mai bine in apucarea diverselor obiecte gen par, urechi sau ochelar. am invatat sa aplic lovituri cu picioarele sau cum zice tati ca “dau la ficati”, iar lui mami am incercat sa-i scot un ochi. si am fost asa de hotarata incat doua zile mami parea extrem de indragostita de tati. a vazut stele verzi si il tinea de mana cand mergeau impreuna pe strada pana cand i-a revenit tehnologia video stereo.

asa ca m-am ales cu o noua porecla de la tati: Wonder Woman.

si desi nu stiu sa zbor, inca… am aflat ca stiu sa inot.

da! stiu sa inot pentru ca asta am facut astazi la un bazin adevarat. da! un bazin adevarat. ei bine, era de copii mici dar era adevarat. apa, ca despre ea este vorba, avea 80cm, asa ca nu puteam sa ajung cu picioarele la fundul bazinului. deci, si daca veti spune ca am stat pe rand in bratele lui mami si ale lui tati, atata timp cat: #1 nu atingeam fundul bazinului si #2 aveam capul deasupra apei, din punct de vedere tehnic pot spune ca inotam. a fost absolut superb, chiar daca in unele momente eram putin bulversata de stropii de apa ce zburau haotic in jurul meu. daca o ora de facut ture in bazin vi se pare destul de putin pot sa va promit ca voi incerca sa-mi dezvolt aptitudinile. asa de mult mi-a placut. am aruncat scutecul gen costum baie, am imbracat hainele de strada si nici nu am ajuns bine in conserva zburatoare ca m-am si imprietenit la catarama (oare de unde vine formularea asta) cu mos Ene.

drumul pana acasa mi-a parut asa de scurt atunci cand m-am trezit in parcare. si pentru a ma razbuna cat mai dulce pe iubitii mei parinti pentru ca m-au trezit, i-am tinut ocupati cu diversele mele giumbuslucruri pana dupa 9pm.

acum insa, va doresc un som usor, asa cum sigur va fi al meu.