marti 11 august 2009 este inceputul sfarsitului. o vizita de curtoazie la d-l Super Doc. pare a se transforma in cosmarul vietii mele – sa fie oare din cauza ca tati s-a sustras elegant de la aceasta intalnire sau de la vocea ferma a pediatrului meu care imi impune un programul dur pe care va trebui sa-l respect cu sfintenie in cel mai scurt timp. acest raspuns nu cred ca-l voi afla vreodata insa imi dau seama ca voi intra intr-un episod in care e rost de plans. mami insa pare si mai afectata decat mine de cele auzite.

de ceea ce mi-a fost atat de frica timp de 6 luni si 5 zile s-a intamplat in cel mai groaznic mod posibil. ma asteptam eu ca incet, incet va trebui sa gust cate una alta din varietatea alimentelor care se gasesc in comertul socialist insa de la intelesul verbului a GUSTA (gust, vb. I. I. Tranz. și intranz. 1. A lua puțin dintr-o mâncare sau dintr-o băutură spre a le afla gustul. 2. A mânca sau a bea în cantități mici, spre a-și potoli (pentru puțin timp) foamea, setea sau pofta; p. gener. a mânca. II. Tranz. Fig. 1. A avea parte, a se bucura de ceva. 2. A prețui, a-i plăcea cuiva ceva. – Lat. gustare) si pana la a MANCA 3 mese pe zi si a renunta la titi aproape in intregime este cale lunga. eu imi imaginam acest proces de diversificare, cum le place unora sa-l numeasca, o cursa lunga prin care sa ma familiarizez incet cu diferitele gusturi – sa vad, sa miros, sa simt si apoi sa iau putin cate putin in gura pentru a simti si gustul iar in rest totul urma sa ramana neschimbat. insa lucrurile sunt foarte radicale. target-ul impus este ca intr-o saptamana sa manac mic dejun, pranz si cina (cot la cot cu mami si tati) si doar dimineata devreme si seara tarziu sa mai intre in discutie subiectul titi. inclusiv gustarica de noapte va trebui sa fie “case closed”, pentru ca, chipurile a-si putea avea probleme de insomnie cand voi fi mai mare daca continui sa ma mai trezesc noaptea.

deci, scurt pe doi am dat de dracu iar astazi este ziua in care incep sa-l cunosc mai bine.

conform planului trebuia sa incepem cu supa crema de legume la masa de pranz timp de 3 zile. apoi urma sa introducem si micul dejun cu pireu de fructe imbogatit cu biscuiti sau cu branza dulce si smantana. iar peste alte 3 zile cina cu brei-ul de cereale urma sa incheie acest delir culinar. in plus urmeaza sa primesc ca si un bonus, aderarea gratuita la “grupul manechinelor care beau apa plata fara lamaie”.

am insa noroc in mami careia i-a fost mila de mine si a considerat ca pentru inceput este mai usor sa debutez  in aceasta aventura cu un pireu de pere ca si o gustare intre mic dejun si pranz (2 mese principale la care, spre bucuria mea, am servit in continuare titi) decat cu un terci de morcovi, patrunjel, pastarnac, cartofi si ceapa, pe care nici un om mare nu l-ar manca cu placere.

cum necum si cu toata bunavointa celor din jur, astazi m-am eschivat (ne)elegant, reusind sa improsc jumatate din pireul de pere pe mine iar restul l-am scuipat pe mami si pe jos (spre disperarea lui tati care cred ca ma va trimite sa mananc la cantina sau la azil cu Bijoux daca voi mai face atata mizerie in casa 😉 ) insa maine nu stiu cum voi reusi sa mai scap de acest calvar numit mancare solida, care nu prea inteleg eu la ce imi foloseste.

ar fi atat de simplu si mai ales curat, ingrijit si elegant pentru toti ce-i implicati sa primesc titi pana pe la varsta de 18 ani, in acest fel nici eu nu ar trebui sa-mi stric reputatia de Feine Madame, si nici ai mei nu ar trebui sa se osteneasca cu preparat mancare degeaba si curatat ore in sir dupa mine.

in plus ar mai face si o economie semnificativa la scutece…